Efectul deficienței de vedere asupra dezvoltării vorbirii

Impactul deficienței vizuale asupra dezvoltării vorbirii

Deficiente senzoriale Deficiente senzoriale Deficientele senzoriale sunt determinate de unele disfunctii sau tulburari la nivelul principalilor analizatori vizual si auditivcu implicatii majore asupra desfasurarii normale a vietii de relatie cu factorii de mediu, dar si a proceselor psihice ale persoanei, avand o rezonanta puternica in conduita si modul de existenta al acestuia.

  1. Test vizual pentru copii · Extract de frunze de mirt — un efect antioxidant general și angioprotector, prevenirea varicelor și tromboflebitei, prevenirea și tratarea deficienței de vedere, protejează retina de radiațiile ultraviolete, reduce tensiunea ochilor când lucrați la un computer.
  2. Test ocular Syzran
  3. Deficienta de auz la copil M Service Terapy Impactul deficienței vizuale asupra dezvoltării mentale Vederea asigură copilului în primul rând experiențe prin care el se percepe ca fiind distinct de restul lumii - o vede pe mama sa venind și plecând, învață că ea este un obiect separat.
  4. Prevenirea hipermetriei legate de vârstă
  5. Сформировав мысленный импульс, Олвин позволил гостю появиться, и стена, на которой он только что занимался живописью, снова связала его с внешним миром.
  6. Efectul deficienței de vedere asupra dezvoltării vorbirii
  7. Он не мог представить себе природу любви в телепатическом обществе, и, выждав для приличия, затронул эту тему.

Datorita particularitatilor celor doi analizatori, auditiv si vizual, precum si rolul fiecaruia in structurarea proceselor psihice, este nevoie de o abordare separata a tulburarilor care pot interveni la nivelul lor. Astfel au aparut surdologia si tiflogia, cele doua discipline responsabile de studierea, descrierea si cunoasterea deficientelor de auz si respectiv, de vedere.

Glaucom zahăr ce este Echipa de intervenție timpurie actionează asupra familiilor cu copii deficienți, asigurând: o aciune de consiliere și de informare; consiliere privind diagnosticul și consecințele acestuia asupra copilului, ținând seama de evoluția previzibilă a defectului și deficienței și de punerea în lucru a mijloacelor de compensare pentru. Asociația pediatrică este un grup de sindroame neuropsihologice caracterizate prin afectarea completă sau parțială a discursului dobândit. De obicei, disfazia este însoțită de o încălcare a abilităților de scriere, citire, numărare, percepție și, mai puțin frecvent, tulburări emoționale și comportamentale. De la vârsta de 30 de ani, după cum se poate observa din datele din tabel, pulsul inimii are tendința de a crește treptat, datorită schimbărilor legate de vârstă și deteriorării treptate a sistemului cardiovascular.

Deficienta de auz Deficientele de auz fac obiectul surdopsihopedagogiei, stiinta interdisciplinara care studiaza particularitatile dezvoltarii psihofizice a persoanelor cu disfunctii auditive, stabileste acuzele si consecintele pierderii auzului, mijloacele de recuperare, compensare si educare in vederea structurarii personalitatii si integrarii lor in viata sociala si profesionala, defineste principiile si modalitatile prin care deficientii de auz pot fi integrati in sistemul viziunea 0 6 e ca si profesional, activitatea relationala cu familia, factorii sociali si educationali.

Depistarea precoce a tulburarilor auditive este o conditie fundamentala pentru evolutia ulterioara a copilului, dat fiind pericolul aparitiei mutitatii neinsusirea limbajului ca mijloc de comunicare si instrument operational al gandirii.

Cu cat sunt mai grave disfunctiile auditive, cu atat vor influenta mai mult aparitia si dezvoltarea normala a vorbirii, fapt evidentiat prin frecventa crescuta a tulburarilor de vorbire la copii cu diferite grade de hipoacuzie. În plus, din cauza absentei comunicarii prin limbaj, un copil surd este mai dezavantajat, sub raportul structurii operatiilor cognitive, decat un copil orb, dar in ambele cazuri se produc manifestari esentiale ale proceselor de receptie, analiza si raspuns pentru varietatea stimulilor din mediul inconjurator, iar prin interventia proceselor de compensare se produc transformari majore in structurarea dominantelor perceptive si de prelucrare a datelor la nivel cerebral care confera anumite particularitati modului de manifestare a vietii lor psihice, atat din punct de vedere calitativ, cat si din punct de vedere cantitativ.

Etiologia tulburarilor de auz: A. Pornind de la momentul aparitiei lor, tulburarile de auz pot fi prezentate astfel: 1.

impactul deficienței vizuale asupra dezvoltării vorbirii zone de vedere ale unui ochi

În functie de localizarea la nivelul urechii se pot distinge urmatoarele cauze: 1. Surdomutitatea Surdomutitatea este imposibilitatea insusirii vorbirii pe cale naturala auditiva, asociata cu surditatea impactul deficienței vizuale asupra dezvoltării vorbirii sau aproape totala.

In functie de segmentul analizatorului afectat se grupeaza in urmatoarele categorii nosologice: A. Boli ale anexelor globului ocular bolile pleoapelor, aparatului lacrimal, orbitei si conjunctivitei B. Boli ale polului anterior al globului ocular bolile sclerei, corneei, uveei, pupilei, corpului vitros si cristalinului C. Boli ale polului posterior al globului ocular bolile retinei, nervului optic, boli provocate de accidente oculare, tulburari de refractie, glaucomul, afectiuni cae afecteaza CV, tulburari de adaptare la intuneric si lumina, tulburari de recunoastere a culorilortulburari ale vederii binoculare Particularitati morfofunctionale ale deficientilor vizuali A-Probleme neurofiziolgice: -Modificariale proceselor bioelectrice- electroencefalograma prin disparitia ritmului alfa precum si prin scaderea marimi tuturor oscilatiilor electrice ale scoartei dar pe masura cevederea creste la slabi vazatoricreste si przenta ritmului alfa ca si amplitudinea tuturor oscilatiilor electrice, iar centrul activitatii electrice se deplaseaza din zona centrala catre cea occipitala a scoartei L. Deci la deficientii vizuali, in functie de gradul deficientei, focarul activitatii electrice din occipital se deplaseaza spre centrul perceptiei tactil-kinestezice.

Surditatea se datoreaza unor leziuni ale aparatului auditiv la diferite niveluri, pe cand mutitatea apare ca o consecinta a factorului rezultat din defectarea auzului. În surdomutitate, surditatea apare ca prim factor si este determinanta factorului secund, mutitatea.

impactul deficienței vizuale asupra dezvoltării vorbirii pierderea congenitală a vederii

Surditatea congenitala identificata este urmata de mutitate, in timp ce surditatea dobandita conditioneaza mutitatea numai daca a survenit in primii ani de la nastere, cand a surprins copilul in prim proces de insusire a limbii. Pot surveni surdomuti chiar si copii care asurzesc dupa ce au invatat vorbirea, daca acesta nu a fost mentinuta prin labiolectura.

Impactul deficienței vizuale asupra dezvoltării mentale

Deficienta de vedere „ Deficienta de vedere este o deficienta de tip senzorial si consta in diminuarea in grade diferite pana la pierderea totala a acuitatii vizuale.

Deficientele de vedere sunt incluse in cadrul deficientelor senzoriale, fiind studiate prioritar de tiflopsihopedagogie”. Prin varietatea tipologica si prin consecintele asupra vietii psihice si sociale a individului, acesta categorie de deficiente are o puternica influenta asupra calitatii si specificitatii relatiilor pe care persoana deficienta le stabileste cu factorii din mediu, in conditiile afectarii partiale sau totale a aportului informational de la nivelul analizatorului vizual, principalul furnizor de informatii la nivelul structurilor cerebrale superioare.

Etiologia tulburarilor de vedere include o diversitate de factori de risc care, in functie de locul si perioada in care actioneaza, determina forme si grade diferite de deficiente ale analizatorului vizual: a malformatii congenitale: anomalii ereditare – genopatii mutatii cromozomiale ; anomalii neereditare – gametopatii lezarea celulelor germinale inainte de fecundareblastopatii leziuni produse in perioada blastogenezei – primele 15 zile dupa conceptieembriopatii leziuni produse intre saptamanile de sarcina ; fetopatii leziuni in perioada fetala, incepand cu luna a IV-a de sarcina si pana la nastere ; b cauze care actioneaza perinatal sau postnatal, in diferite perioade ale existentei persoanei: boli infectioase – infectia genococica, trahomul, conjuctivita difterica, rujeola, tuberculoza, sifilisul, infectii pe traectul nervului optic etc.

Cunoasterea etiologiei si manifestarilor clinice ale deficientelor de vedere prezinta o mare importanta in stabilirea unui diagnostic diferential, stabilirea unui tratament compensatoriu, profesionalizarea si integrarea sociala a persoanei cu deficienta de vedere.

Efectul deficienței de vedere asupra vorbirii

Tipologia deficientelor de vedere A. Deficientele vizuale determina o serie de consecinte primare scaderea fluxului de informatii vizuale, neclaritatea si imprecizia imaginii, dificultati in discriminarea si fixarea imaginilor sau imposibilitatea perceperii lor care influenteaza dimanica proceselor corticale si interventia unor mecanisme fiziologice si psihice cu rol compensator al deficitului de vedere si consecinte secundare tinuta corporala defectuoasa determinata de pozitionarea segmentelor corpului in functie de posibilitatea receptarii cat mai clare a imaginii pe retina - rasuciri sau inclinari ale capului si partii superioare ale trunchiului care determina atitudini cifotice asimetrice; incetinire a ritmului dezvoltarii psihice, un nivel de cunoastere scazut in raport cu varsta, o coordonare oculo-motorie deficitara, elemente ale unui infantilism afectiv sau dimpotriva capacitate de memorare intentionata, concentrare deosebita a atentiei ; B.

Lipsa controlului vizual, influenta miscarilor mai ales in primii ani de viata duc la intarzieri in dezvoltarea fizica generala si in evolutia motricitatii, experiente negative care trezesc si intretin teama copilului ca ar putea sa se impiedice, sa cada, sa se loveasca, apar dificultati de echilibru, atitudini greoaie, stangace; C. Reprezentarile sunt adesea incomplete, partiale, eronate, sarace in detalii, iar continutul lor este lipsit de caracteristicile esentiale, ceea ce face ca eficienta lor in activitatea cognitiva si practica sa fie foarte redusa; in cazul pierderii totale a vederii inainte de 3 ani, reprezentarile vizuale sunt structurate strict pe baza impactul deficienței vizuale asupra dezvoltării vorbirii vizuale si tactil – kinestezice ale persoanei, ceea ce conduce la aprecierea eronata a formei si marimii obiectelor, a raportului dintre obiecte si componentele lor, imposibilitatea operarii cu notiunea de impactul deficienței vizuale asupra dezvoltării vorbirii in maniera unei persoane normale, ect.

În orbirea dobandita dupa varsta de ani deficientul de vedere are o experianta concreta cu elementele lumii inconjuratoare, situatie in care are loc un proces de restructurare a schemei functionale, cu participarea analizatorilor normali care au influente compensatorii asupra activitatii psihice a nevazatorului; orientarea intr-un spatiu tridimensional are la baza analiza polisenzoriala a informatiilor primite de la receptori multipli si diferiti; E.

Memoria nevazatorului are anumite particularitati, acestea oferind o impactul deficienței vizuale asupra dezvoltării vorbirii de informatii necesare orientarii acestuia in spatiu – topografia locului, a reperelor tactile, auditive, constanta directiilor, a numarului de parti sau de scari, a numarului de statii pana la coborare o permanenta solicitare in situatii in care omul cu vedere normala nu face apel la memorie, ele constituindu-se in actiuni stereotipe, automatizate ; F.

Gandirea are particularitati determinate de tipul orbirii congenitala sau dobandita si de modalitatile cunoasterii senzoriale in care este antrenata persoana deficienta; dificultatile selectarii elementelor esentiale din informatiile percepute determina efectuarea greoaie a operatiilor gandirii, in special a generalizarilor si comparatiilor, fapt care ar putea ilustra un tablou clinic asemanator unui copil cu deficiente intelectuale, insa in conditiile unor activitati educative normale se pot asigura conditii de evolutie normala in plan intelectual; G.

Atentia necesita educare continua impunand indreptarea sa in directii diferite sau concentrarea intr-o directie sau alta, dupa intensitatea si semnificatia stimulilor perceputi; H. Din punct de vedere afectiv, unii copii pot manifesta o impactul deficienței vizuale asupra dezvoltării vorbirii pasiva, de neincredere in fortele proprii, timiditate accentuata, izolare, reactii intarite atunci cand copilul este scos din mediul familial, stari de anxietate, deprimare, refuz al activitatilor scolare, grad ridicat de agitatie, violenta, manifestari de negativism, atitudini de despotism fata de exercițiu pentru rezultatul vederii mai mici ca varsta.

impactul deficienței vizuale asupra dezvoltării vorbirii cum să nu-ți strici vederea

Amonica, Defectologie ]i Logopedie, p.