Cele mai accesate psihoteste:

Importanța deficienței vizuale

importanța deficienței vizuale kovrigin viziune nouă

Autor: Olivia Stupar Deficienţele de vedere sunt incluse în cadrul deficienţelor senzoriale. Prin consecinţele asupra vieţii psihice şi sociale a individului, această categorie de deficienţe are o puternică influenţă asupra calităţii şi specificităţii relaţiilor pe care persoana deficientă le stabileşte cu factorii din mediu, în condiţiile afectării parţiale sau totale a aportului informaţional de la nivelul analizatorului vizual, principalul furnizor de informaţii de la nivelul structurilor reabilitarea chirurgiei vederii superioare.

Importanța deficienței vizuale indicatori funcţionali utilizaţi în aprecierea deficienţelor vizuale sunt: acuitatea vizuală desemnează distanţa la care ochiul poate percepe distinct obiectele ; câmpul vizual reprezintă spaţiul pe care îl poate percepe ochiul atunci când priveşte fix un obiect ; sensibilitatea luminoasă capacitatea de a diferenţia anumite intensităţi ale luminii ; sensibilitatea de contrast capacitatea de a distinge diferenţele de intensitate luminoasă dintre excitanţii prezenţi concomitent ; sensibilitatea cromatică reprezintă capacitatea ochiului de a percepe culorile şi de a realiza o vedere colorată si eficienţa vizuală desemnează capacitatea de prelucrare, integrare şi activare a stimulilor vizuali la nivel central în raport cu anumiţi factori intelectuali, motivaţionali, aptitudinali etc.

importanța deficienței vizuale hipermetropie și mușchi

Este foarte important de ştiut vârsta la care s-a instalat tulburarea vizuală, deoarece acesta reprezintă un indicator al experienţelor vizuale ale persoanei, oferindu-ne astfel indicii despre cum această experienţă poate fi exploatată în acţiuni de recuperare şi importanța deficienței vizuale.

De exemplu, copiii care dobândesc cecitatea după vârsta de 4 ani, dispun de un repertoriu de reprezentări vizuale însemnat, iar datele tactil-kinestezice şi cele auditive evocă întotdeaua imagini vizuale corespunzatoare, formate pâna la această vârstă.

  1. Este dureros să-ți testezi vederea
  2. Verifică-ți vederea acum

Compensarea deficienţelor vizuale reprezintă o modalitate de menţinere şi rederesare a funcţiilor vitale din organism. Astfel, în scopul restucturării schemei funcţionale a analizatorilor valizi, pentru realizarea compensării prin activităţi educative sunt propuse mai multe modalităţi. A Educaţia tactil-kinestezică are ca scop principal importanța deficienței vizuale raportului dintre senzaţia vizuală si cea tactil-kinestezică, îmbogăţirea percepţiei vizuale, controlul şi autocontrolul simţului tactil-kinestezic, dezvoltarea capacităţii de fixare, fără suportul celorlalţi analizatori pentru ambliopi şi formarea abilităţilor necesare învăţării scris-cititului în sistemul Braille.

importanța deficienței vizuale lupă și hipermetropie

Principalele tipuri de exerciţii prin care se urmareşte educaţia tactil- kinestezică a copiilor cu deficienţă de vedere sunt: A. Jocurile senzorio-motorii: -Jocuri pentru formarea şi antrenarea operaţiilor de bază a lua, a aşeza, a deschide, a închide, a agăţa, etc. Jocuri pentru obţinerea de informaţii tactile: - Parcurgerea vizuală a conturului unor imagini, concomitent cu parcurgerea aceluiaşi contur cu mana - Recunoaşterea figurilor şi corpurilor geometrice - Identificarea diverselor colaje de mărimi şi forme diferite - Jocuri de reconstituire a întregului din părţi, etc.

importanța deficienței vizuale viziunea tunelului la bărbați și femei

Jocuri pentru identificarea obiectelor, materialelor prin modalităţi tactile: - Identificarea tactilă a diverselor materiale, compararea lor în funcţie de anumite criterii rezistenţă, greutate, consistenţă - Trierea obiectelor după anumite criterii mărime, formă, textură, lungime, greutate. Jocuri pentru dezvoltarea capacităţii de prehensiune, concomitent cu antrenarea musculaturii fine a degetelor şi mâinii pentru efectuarea unor mişcări cu un grad mare de precizie.

Modalităţi de stimulare vizuală şi tactilă a copiilor cu deficienţe de vedere

Jocuri pentru dezvoltarea abilităţii de apreciere a cantităţii. Antrenamentul vizual complex urmareşte activarea şi antrenamentul resturilor de vedere în parametrii fiziologici, dezvoltarea schemelor şi modelelor perceptive, a strategiilor de dezvoltare oculomotorie, importanța deficienței vizuale coordonării visual-motorii, a capacităţii de structurare perceptiv-motrice a spaţiului şi a proceselor cognitive superioare.

Problematica tiflopsihopedagogiei Definiţie: Tiflopsihologia este o ramură a psihopedagogiei speciale sau a defectologiei, având ca obiect de studiu legile specifice şi fenomenele ce caracterizează dezvoltarea diverselor structuri ale personalităţii deficienţilor vizuali nevăzători şi ambliopia instruirii şi educării acestora, cu scopul fundamentării ştiinţifice a măsurilor şi metodelor menite să contribuie la recuperarea şi integrarea socială a diferitelor categorii de deficienţi. Iniţial, deficienţa de vedere poate produce un dezechilibru la nivel comportamental, influenţând, negativ, relaţiile subiectului cu mediul înconjurător. La deficienţii de vedere din naştere, deşi apar dificultăţi de relaţionare, tensiunile interioare sunt mai reduse, spre deosebire de importanța deficienței vizuale de vedere survenită accidente, boli unde dezechilibrele sunt foarte puternice, iar frustrările îl marchează pe individ toată viaţa. Este de menţionat faptul că în problematica tiflopsihologiei intră nu doar cazurile de cecitate totală, dar şi categoriile de deficienţi care prezintă diferite grade de diminuare a vederii, de la importanța deficienței vizuale uşoară până la ambliopia gravă şi cecitatea practică orbii cu vedere reziduală. Tiflologia, cu subramurile ei, tiflopsihologia şi tiflopedagogia, marchează şi ea caracterul de disciplină de graniţă din cadrul psihopedagogiei speciale defectologiei şi este centrată pe studiul particularităţilor psihice ale deficienţei de vedere, evoluţia activităţii psihice şi dezvoltarea operaţiilor instrumentale, constituirea structurilor de personalitate şi organizarea activităţii instructiv—educative, a celor educaţional—recuperative în vederea pregătirii subiectului pentru viaţă.

Tipurile de exerciţii în antrenamentul vizual complex sunt urmatoarele: -Explorarea vizuală primară jucării, contururi, forme, obiecte, etc. Un alt aspect extrem de important în acţiunea de stimulare a copiilor cu deficienţă de vedere se referă la component afectivă şi exersarea atenţiei şi memoriei în sensul compensator al vederii slabe.

Acest fapt presupune o cunoaştere detaliată a particularităţilor personalităţii copilului şi o o constanţă din partea intervenţiei echipei de specialişti schimbarea frecventă a persoanelor care susţin programele de intervenţie şi recuperare, mai ales în cazul copiilor cu deficienţe severe de vedere, pot determina refuzul şi izolarea copiilor, diminuarea motivaţiei de a particip ala efectuarea sarcinilor şi pierderea încredereii în sine.

Indiferernt de forma şi scopul exerciţiului de educaţie vizuală, el presupune desfăşurare în patru etape: -Dobândirea noţiunii însuşirea importanța deficienței vizuale asociată cu diferite obiecte din mediul de viaţă - prin ce se aseamănă, prin ce se deosebesc, etc, urmată de denumirea noţiunii.

Deficiente Vizuale. Definitie. Clasificare - Etiologia Deficientilor Vizuali. Curs 7

Folosirea acestor jocuri-exerciţii de educaţie vizuală se realizează pe baza unui plan de intervenţie personalizat. În funcţie de profilul psihologic si social al fiecărui copil cu deficienţe de vedere, scopul lor este creşterea si dezvoltarea armonioasă, perceperea cât mai corectă a realităţii, conturarea identităţii personale şi formarea unei imagini de sine favorabile, adaptabilitate în relatiile personale, independenţă şi capacitate cat mai mare de acţiune.

Bibliografie: Best, B. Explorarea vizuală.

CURS 7 Definitie: deficientele vizuale desemneaza pierderile partiale de vedere cunoscute sub denumirea de ambliopie când vederea e afectata si dupa corectarea unui eventual viciu de refractie sau pierderile totale ale vederii cunoscute sub denumirea de cecitate. Diminuarea accentuata a vederii are consecinte atât fiziologice cât si psihologice. În termeni educationali ambliopii sunt cei care din cauza unei vederi deficitare nu pot fi instruiti prin metode obisnuite, nu pot urma cursurile unei scoli obisnuite fara a-si afecta si mai mult vederea dar pot fi instruiti prin metode speciale implicând vederea; orb este acea persoana care nu are vedere sau al carei vaz e atât de diminuat încât educatia sa necesita metode si mijloace care sa nu implice vederea. Compensarea îngustarii câmpului vizual se face prin rotiri ale capului sau ale ochilor. Datorita câmpului importanța deficienței vizuale se realizeaza cu campimetru tablita cu un punct alb în centru si are un indicator cu ajutorul caruia se noteaza locul de unde punctul dispare din câmpul vizual.

Cercetari fundamentale şi aplicative. Alte articole:.

importanța deficienței vizuale caracteristicile funcțiilor mentale cu deficiențe de vedere